Finlanda (finlandeză Suomi, suedeză Finland) sau Republica Finlandei (Suomen tasavalta, Republiken Finland) este o țară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Națiunilor Unite și a zonei Euro. Finlanda are ieșire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic (fin.: Selkämeri; sve.: Bottenhavet) la vest și Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest și Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărțită de Finlanda de către Golful Finic(fin.: Suomenlahti; sve.: Finska Viken). Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a Finlandei, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială în Finlanda.
Finlanda este țara celor 1.000 de lacuri și insule: 187.888 de lacuri și 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puține coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei. Substratul petrografic prezintă caracteristicile reliefului glaciar modelat de catre ghețari. Subsolul finlandez se află în prezent într-o continuă dezvoltare.
În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda și s-a ocupat de creștinarea acesteia.
În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.
În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluția bolșevică, Finlanda și-a declarat independența. Dezacordurile despre viitorul politic al țării au condus la un război civil între Roșii (comuniști) și Albi (social-democrați și liberali). Albii au câștigat. Independența Finlandei a fost recunoscută în 1918.
În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum Finlandei și a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris din 1947, dar și-a păstrat independența, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-și recupera teritoriile pierdute. Armata se va opri totuși la lacul Onega, și nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerințelor lui Hitler. În 1944, armata roșie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Țara a semnat un armistițiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaților germani din nordul Finlandei. Eșuarea evacuării a declanșat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistițiul repetă la un nivel mult mai dur condițiile din 1940.
După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o țară de tranziție între Est și Vest.
Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995. Teritoriul pe care se găsește Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheață, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominația Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit mare ducat, dependent de Suedia.
Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei și 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei țariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluția bolșevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roșii și Albi. "Roșii" erau socialiști, fiind susținuți de bolșevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susținuți de Germania imperială. Albii finlandezi au învins și Finlanda a rămas o țară suverană și independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părți a Kareliei a continuat să existe ca o democrație independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influențată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeți, Tratatul YYA și finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene.
Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparține familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona și maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască și malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.
