Islanda (islandeză Ísland, AFI: [ˈistlant]) este o ţară din Europa de Nord, care cuprinde insula Islanda şi insuliţele sale periferice pe partea nordică a Oceanului Atlantic între restul Europei şi Groenlanda. Este cea mai mică ţară nordică după populaţie şi cea penultimă după suprafaţă — are aproximativ 313.000 de locuitori şi 103.000 km² de suprafaţă. Capitala Islandei şi cel mai mare oraş al său este Reykjavík.
Islanda a fost colonizată în secolole IX şi Secolul X de scandinavi, celţi, irlandezi şi scoţieni.
Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor), scrisă în 1122-1133 pretinde că norvegianul Ingólfur Arnarsona fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoţite de servitori şi sclavi, o parte din ei fiind Celţi sau Picţi din Scoţia şi Irlanda (cunoscuţi de către nordici şi drept Oamenii din Vest - Norse). Conform anumitor scrieri literare, Călugării Irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de aşezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nici o dovadă arheologică. Erik cel Roşu, sau Eirikur Þorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, şi a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima aşezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune că a fost deviat de la ruta stabilită, mult mai probabil este că era în căutarea teritoriului indicat (decoperit) de Bjarni Herjólfsson cu câţiva ani mai devreme. Se consideră că el a întemeiat o colonie la L'Anse aux Meadows în Newfoundland, care a supravieţuit doar timp de un an. Alte două tentative de colonizare întreprinse de către fratele său s-au finalizat cu eşec.
Islandezii sunt foarte mândri de parlamentul lor, care este, de altfel, primul din lume. Acest parlament, pe care l-au numit Althing, a fost înfiinţat în anul 930.
Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani, după care a intrat succesiv sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei.
Islanda a redevenit independentă în 1944, după ce Regatul Islandei, în uniune personală cu Danemarca, a devenit republică. (vezi Althingul Islandez).
Teritoriul ţării reprezintă un podiş de bazalt (alt. 640-760 m), din care se ridică circa 100 de conuri vulcanice, dintre care mulţi sunt activi, aproximativ 130 (Hekla, Laki, Vatnajökull 2000 m (gheţarul cu cel mai mare volum de gheaţă din Europa, 900 m pătură groasă), Hofsjökull, 1765 m, Mýrdalsjökull, 1450 m); gheizere şi izvoare fierbinţi, gheţari masivi. Câmpiile ocupă zonele restrânse de litoral. Râuri: Blanda, Jökulsá, Skjálfandafljót, Þjórsá, Hvítá. Lacuri glaciare: Þingvellir, Thoris. Clima maritimă blândă. Vegetatie de tundră, plantaţii de conifere. Fauna: diverse specii de păsări, peşti, balene.
