Thailanda, oficial Regatul Thailandei (în limba română este întâlnită și forma „Tailanda”[2][3][4][5][6]) este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Cambodgia la est, Golful Thailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest. Capitala statului este Bangkok.
Thailanda este așezată pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile provinciale. Nordul țării este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul este format din Platoul Khorat, mărginit la est de râul Mekong. Centrul țării este dominat de valea râului Chao Phraya care se scurge în Golful Thailandei. Sudul este format din istmul îngust Kra care se lărgește în Peninsula Malay.
Climatul local este tropical și caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald și înnorat de la mijlocul lui mai până în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-est din noiembrie până la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald și umed. Orașele principale, pe lângă capitala Bangkok, sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang Mai, și Songkhl.
Muay Thai, sau boxul thailandez, este sportul național în Thailanda și arta marțială nativă. A devenit popular în toată lumea în anii 90. Stluri de arte marțiale similare există și în alte țări din sud-estul Asiei.
Salutul standard în Thailanda este un gest similar cu rugăciunea, numit wai. Tabu-urile includ atingerea capului cuiva sau aratarea cu piciorul, deoarece capul este considerat cea mai înaltă parte a corpului, iar piciorul cea mai joasă. A păși peste cineva sau peste mâncare este considerat drept o insultă extremă. Cărțile sau alte documente sunt respectate ca niște obiecte seculare, de aceea nu este permis să freci o carte de masă sau s-o faci să alunece pe masă sau să o pui pe jos.
Thailanda este o monarhie constituțională și regele este extrem de respectat. Este ilegal să insulți familia regală sau să calci pe o imagine a regelui.
Bucătăria thailandeză abundă de gusturi fundamentale: dulce, pipărat, acru și sărat.
Influența budismului se poate observa și în viața de zi cu zi a thailandezilor. Budismul descurajează competiția. Prin urmare, thailandezii nu sunt foarte ambițioși, refuzând să facă schimbări. O muncă ușoara, plătită mulțumitor este mai bună decât o muncă grea, plătită bine. Ritmul de lucru crește sau scade în funcție de prezența șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență.
Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și oprindu-se exact la timp pentru a nu le știrbi demnitatea.
Thailanda, oficial Regatul Thailandei (în limba română este întâlnită și forma „Tailanda”[2][3][4][5][6]) este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Cambodgia la est, Golful Thailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest. Capitala statului este Bangkok.
Thailanda este așezată pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile provinciale. Nordul țării este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul este format din Platoul Khorat, mărginit la est de râul Mekong. Centrul țării este dominat de valea râului Chao Phraya care se scurge în Golful Thailandei. Sudul este format din istmul îngust Kra care se lărgește în Peninsula Malay.
Climatul local este tropical și caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald și înnorat de la mijlocul lui mai până în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-est din noiembrie până la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald și umed. Orașele principale, pe lângă capitala Bangkok, sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang Mai, și Songkhl.
Muay Thai, sau boxul thailandez, este sportul național în Thailanda și arta marțială nativă. A devenit popular în toată lumea în anii 90. Stluri de arte marțiale similare există și în alte țări din sud-estul Asiei.
Salutul standard în Thailanda este un gest similar cu rugăciunea, numit wai. Tabu-urile includ atingerea capului cuiva sau aratarea cu piciorul, deoarece capul este considerat cea mai înaltă parte a corpului, iar piciorul cea mai joasă. A păși peste cineva sau peste mâncare este considerat drept o insultă extremă. Cărțile sau alte documente sunt respectate ca niște obiecte seculare, de aceea nu este permis să freci o carte de masă sau s-o faci să alunece pe masă sau să o pui pe jos.
Thailanda este o monarhie constituțională și regele este extrem de respectat. Este ilegal să insulți familia regală sau să calci pe o imagine a regelui.
Bucătăria thailandeză abundă de gusturi fundamentale: dulce, pipărat, acru și sărat.
Influența budismului se poate observa și în viața de zi cu zi a thailandezilor. Budismul descurajează competiția. Prin urmare, thailandezii nu sunt foarte ambițioși, refuzând să facă schimbări. O muncă ușoara, plătită mulțumitor este mai bună decât o muncă grea, plătită bine. Ritmul de lucru crește sau scade în funcție de prezența șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență.
Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și oprindu-se exact la timp pentru a nu le știrbi demnitatea.
Thailanda, oficial Regatul Thailandei (în limba română este întâlnită și forma „Tailanda”[2][3][4][5][6]) este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Cambodgia la est, Golful Thailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest. Capitala statului este Bangkok.
Thailanda este așezată pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile provinciale. Nordul țării este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul este format din Platoul Khorat, mărginit la est de râul Mekong. Centrul țării este dominat de valea râului Chao Phraya care se scurge în Golful Thailandei. Sudul este format din istmul îngust Kra care se lărgește în Peninsula Malay.
Climatul local este tropical și caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald și înnorat de la mijlocul lui mai până în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-est din noiembrie până la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald și umed. Orașele principale, pe lângă capitala Bangkok, sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang Mai, și Songkhl.
Muay Thai, sau boxul thailandez, este sportul național în Thailanda și arta marțială nativă. A devenit popular în toată lumea în anii 90. Stluri de arte marțiale similare există și în alte țări din sud-estul Asiei.
Salutul standard în Thailanda este un gest similar cu rugăciunea, numit wai. Tabu-urile includ atingerea capului cuiva sau aratarea cu piciorul, deoarece capul este considerat cea mai înaltă parte a corpului, iar piciorul cea mai joasă. A păși peste cineva sau peste mâncare este considerat drept o insultă extremă. Cărțile sau alte documente sunt respectate ca niște obiecte seculare, de aceea nu este permis să freci o carte de masă sau s-o faci să alunece pe masă sau să o pui pe jos.
Thailanda este o monarhie constituțională și regele este extrem de respectat. Este ilegal să insulți familia regală sau să calci pe o imagine a regelui.
Bucătăria thailandeză abundă de gusturi fundamentale: dulce, pipărat, acru și sărat.
Influența budismului se poate observa și în viața de zi cu zi a thailandezilor. Budismul descurajează competiția. Prin urmare, thailandezii nu sunt foarte ambițioși, refuzând să facă schimbări. O muncă ușoara, plătită mulțumitor este mai bună decât o muncă grea, plătită bine. Ritmul de lucru crește sau scade în funcție de prezența șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență.
Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și oprindu-se exact la timp pentru a nu le știrbi demnitatea.
